Cea mai recentă „vedetă” celestă: magnifica nebuloasă inelară din constelaţia Scorpionului

Se crede că aceste emisii provin de la stelele uriaşe de tip
„O”, aflate în centrul inelului.

Acestea sunt printre cele mai masive, mai fierbinţi şi
strălucitoare stele cunoscute. Radiaţia infraroşie este emisă de
gazele şi de praful din jur, pe măsură ce stelele emană
căldură.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Două instrumente diferite ale lui
Spitzer au contribuit la înregistrarea acestor emisii de
radiaţii şi le-au atribuit culori care ilustrează variaţia lungimii
de unda: albastru corespunde radiaţiei cu lungimea de undă de 3.600
nanometri, verde – 8.000 de nanometri, iar roşul – 24.000 nanometri
(lumina pe care noi o vedem se opreşte la aproximativ 800
nanometri).

Inele de acest gen sunt atât de comune în observaţiile lui Spitzer,
încât astronomii au apelat chiar la ajutorul publicului pentru a le
găsi şi cataloga pe toate. Oricine este interesat de participarea
la această căutare se poate interesa de Proiectul Calea Lactee
(Milky
Way Project).

Sursa: BBC